O noua vara

Cand vine vara, sufletul mi se strange neputincios, impartit intre dorinta de a se bucura de soarele arzator si nevoia de a sta conectat la realitate, la agitatie...
Uneori obosesc si uit sa zambesc...si imi zaresc chipul in vreo vitrina, surprinsa de seriozitatea mea, de cuta dintre sprancene...
Mi-e dor de veselia copilariei, de feliile imense de pepene rosu ce-mi patau rochitele colorate...mi-e dor sa fac buchetele de flori crude, rupte din splendoarea verii...mi-e dor sa alerg dupa fluturi, sa prind unul in palme curioasa si sa ii dau drumul sa zboare liber...mi-e dor sa zbor liber....sa uit o clipa macar ca viata imi aduce zilnic lacrimi de tristete...mi-e dor de optimismul molipsitor al copilului din mine care a crezut tot timpul ca un zambet sterge orice lacrima...mi-e dor sa imi fie chipul luminat de raze calde, binefacatoare,  mangaiat de mana omului drag...

De vara

Anotimp cu iz de tei, cu flori de speranta
presarate pe alocuri, sa ne poarte drumul
catre locuri de vis....
intotdeauna am iubit vara, mareatia verdelui
triumfator dupa zile de ploi despletite...
intotdeauna am iubit soarele care mi-a
desenat pe chip bujorul campurilor...
cred ca vara asta tine ascunse toate tainele,
si uneori, cand totul pare de neclintit,
tremurul vanturilor aduce soapte despre
iubiri consumate printre parfum de iarba cruda...