O noua vara

Cand vine vara, sufletul mi se strange neputincios, impartit intre dorinta de a se bucura de soarele arzator si nevoia de a sta conectat la realitate, la agitatie...
Uneori obosesc si uit sa zambesc...si imi zaresc chipul in vreo vitrina, surprinsa de seriozitatea mea, de cuta dintre sprancene...
Mi-e dor de veselia copilariei, de feliile imense de pepene rosu ce-mi patau rochitele colorate...mi-e dor sa fac buchetele de flori crude, rupte din splendoarea verii...mi-e dor sa alerg dupa fluturi, sa prind unul in palme curioasa si sa ii dau drumul sa zboare liber...mi-e dor sa zbor liber....sa uit o clipa macar ca viata imi aduce zilnic lacrimi de tristete...mi-e dor de optimismul molipsitor al copilului din mine care a crezut tot timpul ca un zambet sterge orice lacrima...mi-e dor sa imi fie chipul luminat de raze calde, binefacatoare,  mangaiat de mana omului drag...